MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT “ALECU RUSSO”

Catedra de educaţie fizică

EDUCAŢIA FIZICĂ

Curriculum universitar

Bălţi, 2011

Autor: Alexandru Morari,

şeful Catedrei de educaţie fizică

Discutată şi aprobată la şedinţa

Catedrei de educaţie fizică din

 

„23” februarie 2011

(proces verbal Nr.7)

Aprobată la şedinţa Consiliului

Facultăţii Pedagogie, Psihologie şi

Asistenţa Socială din

„09” martie 2011

(proces verbal Nr. 5)

 

Preliminarii.

Curricumul disciplinei „Educaţie fizică” face parte din structura Curricumului Naţional şi reprezintă un document reglator elaborat în baza unor abordări moderne a  procesului educaţional:

–  centrarea pe cel ce învaţă;

–   orientarea spre formarea de competenţe;

–  intereconexiunea proceselor de predare-învăţare-evaluare;

–   intereconexiunea componentelor cognitive, afective  psihomotorii etc.;

Curricumul dat include în structura sa un ansamblu de componente în intereconexiune: concepţia didactică, competenţele transversale, competenţele generale şi specifice disciplinei „Educaţie fizică”, unităţi de conţinuturi, strategii didactice şi strategii de evaluare.

Curricumul universitar de educaţie fizică şi sport reflectă concepţia care stă la baza reformei sistemului de învăţământ, urmărind realizarea unor finalităţi prevăzute de Legea învăţământului, privind formarea şi dezvoltarea complexă  a viitorilor cetăţeni ai ţării.

Curricumul disciplinei „Educaţia fizică” are următoarele funcţii şi oportunităţi:

–  reglează întregul proces de educaţie fizică în învăţământul universitar;

–    constituie baza proiectării didactice de lungă durată şi proiectări didactice a orelor de educaţie fizică;

–   constituie baza evaluării rezultatelor educaţiei fizice;

–   poziţionează elaborarea ghidurilor metodologice, a altor materiale curriculare;

Conceput într-o manieră sintetică, curricumul disciplinei „Educaţia fizică” constituie un instrument funcţional, destinat cadrelor didactice şi studenţilor.

I. Concepţia didactică a DISCIPLINEI  EDUCAŢIA FIZICĂ

Conform concepţiei Educaţiei fizice şi Sportului în învăţământul universitar, conţinuturile didactice sînt concepute nu ca scop în sine, dar ca instrumente de formare a competenţelor necesare unui tînăr cetăţean. Competenţa este un ansamblu /sistem integrat de cunoştinţe, capacităţi şi atitudini dobîndite de studenţi prin învăţare şi mobilizare a potenţialului fizic şi intelectual în contexte specifice de realizare, adaptate vîrstei şi nivelului cognitiv al acestuia, în vederea soluţionării unor probleme cu care acesta se poate confrunta în viaţa reală.

Concepţia predării educaţiei fizice în învăţământul superior, vizează următoarele aspecte metodologice:

–  adaptarea conţinutului corespunzător timpului didactic, condiţiilor materiale, tradiţiilor universităţii, interesului şi opţiunii studenţilor pentru anumite exerciţii fizice;

–  valorificarea nivelului de pregătire al studenţilor;

–   focalizarea obiectelor instrucţionale prin strategii didactice optime;

–   acţiunea sistematică (în fiecare lecţie) asupra stării de sănătate, dezvoltării fizice generale şi calităţilor motrice;

–   predarea disciplinelor şi probelor sportive va fi însoţită în permanenţă de practicarea globală a acestora;

–   implementarea spiritului creator şi inventiv în desfăşurarea lecţiilor astfel încât acestea să devină părţi atractive pentru studenţi.

Finalităţile sau obiectivele finale sînt determinate de necesităţile, imperativele  societăţii. Ele vizează formarea unui tineret sănătos, viguros, cu o bună dezvoltare fizică şi capacitate psihică, cunoscător al efectelor benefice pe care le are  educaţia fizică asupra organismului uman, practicată sistematic şi conştient în timpul şi după terminarea studiilor.

Educaţia fizică pentru învăţământul universitar este inclusă în planul – cadru de învăţământ ca obiect de studii obligatoriu şi reflectă Concepţia Educaţiei fizice şi a Sportului în învăţământul universitar. Valoarea formativă a educaţiei fizice constă în:

–   dezvoltarea competenţelor specifice educaţiei fizice, fortificarea stării de sănătate, a  capacităţilor motrice al studenţilor şi corespunzător  calităţii învăţării;

–   aplicarea sistemului de principii cu privire la formarea personalităţii, capabile să aplice valorile culturii fizice în viaţa personală.

Realizarea curricumului dat solicită profesorului cunoaşterea profundă a principiilor didactice în baza cărora se va desfăşura procesul de învăţământ.

II.Orientări generale şi forme organizatorice de predare şi învăţare

În domeniul Educaţiei fizice, predarea este o activitate specifică a profesorului prin care el le transmite studenţilor cunoştinţe, asigură formarea de competenţe. Sistemul de predare este influenţat în mare măsură de personalitatea profesorului-statutul şi rolul socio-profesional, aptitudinile didactice şi ştiinţifice, trăsăturile de caracter, stilurile de predare, comunicare, conducere şi evaluare, tactul psihopedagogic, tipurile de competenţă şi atitudini ştiinţifice şi psihosociopedagogice, calităţile fizice, inteligenţa motrică şi cognitivă.

Învăţarea motrică şi învăţarea inteligentă depinde de student, de caracteristicile şi calitatea universului interior, de atitudinea pozitivă faţă de practicare a exerciţiilor fizice, starea de sănătate, dar şi de alţi factori externi: baza tehnică materială, natura şi conţinutul sarcinii, gradul ei de complexitate şi dificultate, numărul de obiective planificate pentru o lecţie, sistemul de training, strategiile didactice etc. Învăţarea influenţează dezvoltarea fizică, funcţională şi psihică, fiind una din condiţiile lor fundamentale.

Predarea-învăţarea se bazează pe analiza minuţioasă a rezultatelor obţinute în anii precedenţi în scopul de a evidenţia problemele care au fost şi care urmează să fie soluţionate la etapa următoare, în cadrul învăţământului universitar.

În concordanţă cu resursele educaţionale (conţinutul instructiv, capacitatea sau disponibilităţile fizice ale studenţilor, condiţiile materiale, timp) de care dispunem pentru desfăşurarea întregii activităţi sportive din învăţământul superior, sînt utilizate următoarele forme organizatorice de desfăşurare a procesului de instruire:

a)  lecţia de educaţie fizică propriu-zisă (2 ore/săptămînă);

b)  lecţia de educaţie fizică cu specializări pe ramuri de sport (2 ore/săptămînă);

c)  lecţia de gimnastică medicală (2 ore/săptămînă);

d)  lecţia de antrenament (pentru echipele reprezentative) pe ramuri de sport cu 3 antrenamente comune şi  individuale.

Concursurile şi competiţiile sportive-tipuri:

a). competiţii şi concursuri rezervate tuturor studenţilor:

– oficiale: Spartachiada universitară, Cupe pe ramuri de sport, campionate municipale, campionate naţionale universitare, internaţionale etc.

– amicale, tradiţionale, turnee;

b). competiţii şi concursuri sportive de performanţă oficiale prevăzute în calendarul Federaţiei Sportului Universitar.

Activităţi tematice de grup, cum ar fi:

– programele de gimnastică zilnică;

– călătorii pe trasee tematice (economice, istorice, culturale etc.);

– serbări sportive şi vizionarea spectacolelor sportive;

– şedinţe de călire şi fortificare a organismului;

– cursuri de iniţiere a studenţilor în practicarea unor discipline sportive şi în pregătirea arbitrilor şi instructorilor obşteşti.

Activităţi de practicare independentă a exerciţiilor fizice:

–  gimnastica aerobică, ritmică, respiratorie, etc.;

–  mersul, alergarea, joggingul etc.;

–   programe de  dezvoltare fizică armonioasă, culturism, de prelucrare analitică  a grupurilor musculare etc.;

–   jocuri şi probe  sportive;

–   concursuri sportive organizate ad-hoc în împrejurări diferite (excursii, tabere de odihnă etc.).

Aceste activităţi au drept scop petrecerea timpului liber în mod plăcut şi util, urmărind, totodată, menţinerea tonusului general al organismului.

III. ADMINISTRAREA DISCIPLINEI

IV.COMPETENŢE-CHEIE/TRANSVERSALE

Competenţele-cheie răspund concepţiei dezvoltării sistemului de învăţământ obligatoriu. Ele asigură studenţilor cunoştinţe, capacităţi şi atitudini cuprinse în standardele europene.

Ariile curriculare cuprinse în planul-cadru de învăţământ sînt compatibile cu cele 10 domenii de competenţe-cheie, stabilite la nivel european, respectiv:

1. Competenţe de învăţare / de a învăţa să înveţi.
2. Competenţe de comunicare în limba maternă/limba de stat.
3. Competenţe de comunicare într-o limbă străină.
4. Competenţe de bază în matematică, ştiinţă şi tehnologie.
5. Competenţe acţional-strategice.
6. Competenţe digitale, în domeniul tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale (TIC)
7. Competenţe interpersonale, civile, morale.
8. Competenţe de autocunoaştere şi autorealizare.
9. Competenţe culturale, interculturale (de a crea valori)
10. Competenţe antreprenoriale.

1. Formarea unor concepte şi valori fundamentale privind activitatea motrică şi influenţa anatomo-fiziologică a acesteia asupra organismului uman.
2. Dezvoltarea calităţilor motrice de bază, funcţionale, aplicative, volitive şi estetice prin intermediul exerciţiilor fizice.
3. Formarea calităţilor de personalitate, comportamentul civilizat,  deprinderilor comunicative şi de interacţiune socială.

 

VI. SUBCOMPETENŢE, CONŢINUTURI DIDACTICE, ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE ŞI EVALUARE

 

Subcompetenţe	Conţinuturi didactice	Activităţi de învăţare şi evaluare
	1. Formarea unor concepte şi valori fundamentale privind activitatea motrică şi influenţa anatomo-fiziologică a acesteia asupra organismului uman.
Studentul va fi competent: Să explice rolul culturii fizice ca fenomen social; Să posede criteriile aprecierii nivelului de însuşire a programei de studii.	I. A. Formarea competenţelor cognitive generale Tema 1. Educaţia fizică-obiect de instruire în instituţiile de învăţământ superioare (semestrul I)	Teste de cunoştinţe
Să posede cunoştinţe despre particularităţile psihofiziologice ale organismului; Să posede noţiuni de mod de viaţă sănătos	Tema 2. Regimul activităţii motrice şi capacităţilor de muncă. Modul sănătos de viaţă (semestrul II)	Teste de cunoştinţe
Să posede metodele şi mijloacele pregătirii fizice a sportivilor; Să posede metode de dezvoltare a calităţilor fizice; Să explice structura procesului de antrenament.	Tema 3. Baza teoretică-metodică a pregătirii fizice şi a antrenamentului sportiv (semestrul III)	Teste de cunoştinţe
Să explice rolul şi sarcinile culturii fizice în organizarea ştiinţifică a muncii. Să posede metodica de elaborare a complexelor de exerciţii pentru gimnastica de producţie, determinate de caracterul şi condiţiile  muncii	Tema 4. Cultura fizică în organizarea ştiinţifică a muncii şi a odihnei active (semestrul IV)	Teste de cunoştinţe
Subcompetenţe	Conţinuturi didactice	Activităţi de învăţare şi evaluare
Să evidenţieze esenţialul în tehnica execuţiei exerciţiilor; Să discute pe marginea unor situaţii de arbitraj.	I. B. Formarea competenţelor cognitive specifice Termeni, noţiuni, definiţii. Tehnica executării acţiunilor motrice în ramurile de sport practicate. Regulile competiţionale referitoare la ramurile de sport practicate în universitate.	Teste de cunoştinţe
	2. Dezvoltarea calităţilor motrice de bază, funcţionale, aplicative, volitive şi estetice prin  intermediul exerciţiilor fizice.
Să organizeze activitatea personală în condiţii de aplicare ştiinţifică a tehnologiilor de testare a capacităţilor fizice şi stării funcţionale al organismului, să-şi evalueze evoluţia pregătirii fizice şi funcţionale.	Competente psihomotorice 1. Teste de diagnosticare a nivelului de dezvoltare şi pregătire fizică şi funcţională: Alergare la 100m; Alergare la 2000m(f), 3000m(b); Sărituri în lungime de pe loc (cm); Ridicarea trunchiului din culcat dorsal (fete) – nr.de repetări; Tracţiuni la bara fixă (băieţi) – nr.de repetări; Teste antropometrice: – masa corporală (kg); – înălţimea (cm); Teste fiziometice: – frecvenţa pulsului în stare de repaus (timp de 1 min.); – frecvenţa respiraţiei în stare de repaus (timp de 1 min.)	Teste de diagnosticarea nivelului de dezvoltare şi pregătire fizică şi funcţională. a) teste iniţiale –septembrie b) teste finale – mai (anual). Măsurări periodice, observări reciproce şi autoobservări.
Să comunice în limba maternă în situaţii reale de  organizare şi desfăşurare a exerciţiilor cu caracter aplicativ.	2. Exerciţii cu caracter aplicativ Exerciţii de dezvoltare fiică generală fără obiecte şi cu obiecte portative; varietăţi de mers, alergări, sărituri; escaladări în circuit; aruncări şi prinderi; tracţiuni şi împingeri.	Teste de competenţă la elaborarea  a unor complexe de exerciţii de dezvoltare fizică generală.
Să demonstreze şi să execute toate tipurile de exerciţii; Să organizeze aplicarea capacităţilor de coordonare.	3. Gimnastica de bază Exerciţii de front şi formaţii; exerciţii acrobatice; exerciţii de echilibru (la bîrnă)	Teste de competenţă; Teste de capacităţi.
Să discearnă deosebirile dintre ţinuta corectă a exerciţiilor de echilibru cu cea defectuoasă; Să-şi autoaprecieze exprimarea artistică a mişcărilor	4. Gimnastica, ritmica, gimnastica aerobică Complex de exerciţii coregrafice din gimnastica ritmică, aerobică şi dans; îmbinări de coordonări – ritmice; step-aerobica; dansuri „tango”, „vals”, „hora”, „joc” etc.	Dansurle: ”Vals”, „Tango”, „Hora”, ”Joc”.
Să obţină un grad de stabilitate a tehnicii probelor studiate; Să acumuleze calităţi în scopul autorealizării în domeniul antreprenorial.	5. Atletismul Alergări pe distanţe scurte: –    tehnica alergării; –    exerciţii speciale; –    tehnica alergării de ştafetă; Alergări de semifond şi fond: –    tehnica alergării; –    exerciţii speciale; Alergări de cros: –          tehnica alergării: –          antrenare în alergări de cros. Sărituri în lungime cu elan, sărituri de pe loc –    Tehnica săriturii prin diverse stiluri: ”cu îndoirea picioarelor”, „prin extensie”, „prin forfecare”; –    tehnica săriturii de pe loc; –    exerciţii speciale; – antrenarea în sărituri.	Teste de control în condiţii competiţionale (100m; 2000m (F) şi 3000m (B); Sărituri în lungime cu elan; sărituri în lungime de pe loc.

 

Să valorifice eficient aplicarea procedeelor tehnico-tactice în funcţie de situaţia de joc; Să posede acţiuni individuale, în grup şi în echipa în atac şi apărare; deprinderi de joc în condiţii competiţionale; Să posede regulile de joc şi arbitrajul; Să posede măsuri de prevenire a accidentelor.	6. Jocuri sportive: Volei; Baschet; Fotbal; Badminton; Tenis de masă. –  Poziţiile fundamentale ale jucătorilor şi deplasările  pe teren; –    elemente şi procedee tehnice; acţiuni tactice individuale, în grup şi în echipă, în atac şi în apărare (sisteme de atac şi apărare); –    auto-asigurarea; marcajul şi demarcajul, driblingurile; – jocul bilateral cu efectiv redus; – jocul bilateral, arbitrajul. – primul ajutor traumatologic şi igiena corporală în jocurile sportive.	Teste de capacităţi privind tehnica îndeplinirii procedeelor; Aplicarea procedeelor tehnice şi a acţiunilor tactice în jocuri bilaterale; Testul de arbitraj; (aplicarea regulilor de joc şi a gesturilor în practică); Teste de cunoştinţe
Să posede elemente tehnice ale marşului turistic; Să posede tehnica instalării cortului, aprinderii rugului Să posede tehnica acordării primului ajutor; Să posede norme de comportare corectă şi civilizată în societate	7. Turismul –    Elemente tehnice de deplasare şi de depăşire a obstacolelor; –    exerciţii speciale; –    pregătirea de marşul turistic, echipamentul; –    orientarea după hartă, după busolă, după azimut; –    instalarea cortului, aprinderea rugului; –    tehnica securităţii, primului ajutor.	Aplicarea elementelor tehnice în practică (competiţii de instruire); Teste de acordare a primului ajutor în diferite cazuri de urgenţă medicală .
Să explice rolul jocului ca proces istoric social; să posede particularităţi anatomo-fiziologice la diferite vîrste de participanţi; să evidenţieze esenţialul în desfăşurarea jocurilor; să posede regulile de securitate în timpul promovării jocurilor.	8. Jocuri dinamice –  Cunoştinţe teoretice: jocul ca proces istoric social, clasificarea jocurilor,  particularităţile anatomo-fiziologice şi psihice ale participanţilor la joc; –    metodologia descrierii jocurilor dinamice; –  metodici de organizare şi desfăşurare a jocurilor dinamice; recomandări – model (pentru student şi profesor) de promovare a jocurilor în dependenţă de profilul facultăţii; regulile de securitate în organizarea jocurilor dinamice.	Teste de cunoştinţe Să descrie 10 jocuri (studenţii anului I); Să descrie 20  de jocuri dinamice şi să promoveze independent cu grupa 2 jocuri (studenţii anului II); Teste de cunoştinţe
Atitudini
Să-şi formeze calităţi comportamentale: comunicativitatea, independenţa, responsabilitatea, iniţiativa, insistenţa, onestitatea în cadrul lecţiei de educaţie fizică. Să transfere în activitatea  cotidiană trăsăturile pozitive de caracter formate în procesul de educaţie fiică şi sport.	Realizarea sistematică şi independentă a obiectivelor lecţiei şi sarcinilor la domiciliu; respectarea cerinţelor unui mod de viaţă sănătos; activităţi de formare a calităţilor  personalităţii; participare la activităţi competiţionale pe echipe; participarea la deciziile comune, activităţile de echipă organizate la nivel de grupă de specializare; participarea la competiţii, concursuri, spectacole cu caracter sportiv.	Activismul motric al studentului

 

VII. STRATEGII DIDACTICE: ORIENTĂRI GENERALE

1. Strategia didactică la disciplina „Educaţie fizică” în Universitate va reieşi din faptul că studenţii au un nivel înalt de pregătire din punct de vedere intelectual şi fizic, deosebindu-se şi prin dezvoltarea psihofiziologică. Aceasta cere o activitate mai intensă privind realizarea conţinutului instruirii, ajutând studenţii să-şi dezvolte capacităţile lor, creîndu-li-se condiţii maxime pentru formarea optimală a competenţelor.

Activitatea motrică (didactică) realizată sistematic în cadrul lecţiilor şi în activităţile extra auditoriale va reprezenta interacţiunea componentelor anatomice, fiziologice şi psihologice ale studenţilor, orientîndu-i spre asimilarea valorilor culturii fizice, formarea motivaţiei pri­vind importanţa personală şi socială a practicării sistematice a exerciţiilor fizice, formarea reprezentărilor despre cultura sănătăţii, respectarea regulilor unui mod de viaţă sănătos.

2. Repere şi modalităţi de proiectare a strategiilor didactice

Proiectarea strategiei didactice la disciplina Educaţia fizică presupune emiterea abticipată a desfăşurării unor activităţi de formare a competenţelor studenţilor, a unor raţionamente, precum şi un aranjament (design al operaţiilor didactice, care să asigure întotdeauna calitatea şi eficienţa procesului de instruire.Aceasta presupune abandonarea vechiului model de acţiune didactică, bazat pe improvizaţii (văzînd şi făcînd), şi  promovarea unui concept de gîndire şi acţionare metodologică, pe bază de proiect sau design instrucţional.

Strategiile didactice vor fi active şi interactive, practicându-se metodologii ce se referă la activitatea profesorului şi a studentului în cadrul lecţiei de educaţie fizică. Se va respecta structura logică de corelare dintre competenţe-cheie, subcompetenţe, conţinuturi şi evaluări iniţiale, formative şi finale. Va fi şi o abordare ştiinţifică a strategiei didactice ca proces şi ca produs.

Strategiile didactice vor fi  selectate reieşind din realizarea domeniilor de competen­ţe-cheie şi celor specifice, din particularităţile de vîrstă şi funcţionale ale studenţilor şi din tipurile de lecţii. Procesul didactic va fi orientat spre învăţare independentă şi aplicativă, bazată pe formarea interesului subiectului.

În scopul formării la studenţi a obişnuinţei de a practica sistematic exerciţiul fizic în diverse scopuri (asanative, formative, recreative, dezvoltative etc.), pedagogul va programa (proiecta) studenţilor sarcini la domiciliu. Activitatea realizată de către student la do­miciliu trebuie evaluată sistematic în cadrul lecţiei şi apreciată cu notă diferenţiată.

3. Metodele şi tehnicile de predare-invăţare se vor baza pe următoarele criterii: com­petenţe, obiective, conţinuturi, semestre, vîrsta.

Metodele de predare-învăţare (de formare a competenţelor) vor fi: expunerea orală, demonstraţia, conversarea, învăţarea în echipă, analogia, exerciţiul, descoperirea şi pro­blematizarea, modelarea, simularea, cooperarea, asaltul de idei, studiul de caz,  experimentul, metoda statistică – matematică.

Predarea temelor teoretice incluse in curriculum cu scopul  formării la studenţi a cunoştinţelor conceptuale şi speciale este obligatorie, fapt ce va conduce la formarea si conso­lidarea motivaţiei învăţării conştiente.

4. Diversificarea formelor de învăţare va fi următoarea:

• îmbinarea solicitărilor cognitive, psihomotrice de tip frontal cu cele de tip individu­al;
• formarea personalităţii studenţilor în cadrul practicării exerciţiilor fizice va fi  integrală: formarea competentelor cognitive, psihomotrice şi comportamentale.

• comportamentul didactic al profesorului va reieşi din ritmul de învăţare a fiecărui student aparte;
• organizarea procesului educaţional nu trebuie să  greveze posibilitatea pregătirii în continuare a unor studenţi cu aptitudini motrice superioare;

5. Realizarea interdisciplinarităţii

In cadrul procesului educaţional se vor intercala cunoştinţele din diferite domenii ale cunoaşterii: cultura fizică, sport, anatomie, fiziologie, chimie, biologie, fizică, biomecani­ca etc. Interdisciplinaritatea relevînd specificul epocii noastre, reprezintă o modalita­te de organizare a conţinuturilor învăţării, oferind o imagine unitară a proceselor studiate in cadrul disciplinei Educaţie fizică.

6. Centrarea pe student

În procesul instructiv-educativ un accent deosebit se va pune pe competentele studenţilor la momentul de caz: nivelul de competenţe cognitive, psihomotrice şi afective. Ac­tivitatea didactică va direcţionată spre formarea competentelor ce reies din dezvoltarea sistemelor educaţionale şi de formare profesională în Europa, care stau la baza stabilirii curriculumului pentru învăţământul superior.

VIII. STRATEGII DE EVALUARE

Evaluarea defineşte eficienţa învăţământului prin prisma raportului dintre competenţele-cheie şi specifice proiectate şi rezultatele obţinute de către studenţi în activitatea de învăţare, menite să reflecte nivelul, volumul şi calitatea reală a competenţelor cognitive şi psihomotorice.

Evaluarea vizează:

a) în ce măsură au fost atinse competenţele-cheie şi specifice;

b) progresul sau insuccesul studenţilor;

c)     eficienţa strategiilor didactice folosite de profesor în activitatea de instruire;

d) evaluările realizate la finele anului de învăţământ vor demonstra posedarea subcompetenţelor indicate în curriculum pentru grupa respectivă.